Schedule a Visit

Nulla vehicula fermentum nulla, a lobortis nisl vestibulum vel. Phasellus eget velit at.

Call us:
1-800-123-4567

Send an email:
monica.wayne@example.com

Studiu: Tulburările de anxietate în contextul pandemiei și intervenția psihoterapeutică în situații de criză

1 an ago · · 0 comments

Studiu: Tulburările de anxietate în contextul pandemiei și intervenția psihoterapeutică în situații de criză

Abstract
Obiective – Pin această lucrare am încercat să studiez dezvoltarea tulburărilor de anxietate ce au debutat în contextul pandemiei de Covid-19. Au fost incluse în studiu persoane care au dezvoltat tulburare de anxietate generalizată, tulburare de panică, tulburare de stres posttraumatic, tulburare obsesiv-compulsivă, anxietate socială, fobii specifice.

Metode
În primul rând a fost utilizat diagnosticul diferențial pentru a verifica dacă tulburarea de anxietate identificată este secundară unei afecțiuni medicale, indusă de substanțe medicamentoase sau de consumul de alcool sau droguri. Ulterior s-au folosit ca și metode de intervenție în situații de criză tehnici cognitiv-comportamentale și metode ale terapiei centrată pe scheme cognitive, terapia schemelor cognitive a lui David H. Barlow, abordarea lui Aaron T. Beck, triada cognitivă a lui Beck, modelul cognitiv al lui Albert Ellis, modelul lui Borkovec, tehinici de relaxare de Bernstein și Borkovec, antrenamentul autogen Schultz.

Rezultate – Tehnicile utilizate în abordarea tulburărilor de anxietate identificate în perioada pandemiei cu virusul SARSV-CoV-2 au avut un impact major asupra subiecților, având ca rezultate scăderea nivelului de anxietate, îmbunătățirea abilităților mnezico-prosexice, îmbunătățirea funcționalității și adaptării la schimbare, îmbunătățirea capacității de a tolera frustrarea în context pandemic.

Concluzii – În acest studiu se constată că abordarea tulburărilor de anxietate prin utilizarea tehnicilor de intervenție cognitive și comportamentale în situații de criză duc la îmbunătățirea calității vieții, o mai bună adaptare la incertitudine, expunere la situații ce provoacă frică și creșterea autonomiei personale.

Cuvinte cheie: intervenție, cognitiv, comportamental, anxietate, pandemie

Introducere

Odată cu debutul pandemiei de infecții cu virus SARS-CoV-2 s-a constat o creștere alarmantă în cabinetul de psihologie a persoanelor ce acuză simptome specifice ale unor tulburări de anxietate precum: îngrijorare excesivă, permanentă, anticiparea unui pericol, gânduri automate, intruzive, gesturi repetitive de a se spăla pe mâini sau dezinfecta, frica de a mai ieși din casă, insomnie, precum și multiple somatizări: amețeală, bătăi accentuate sau neregulate ale inimii, amorțeli sau înțepături în membre, furnicături la nivelul capului, țiuit în urechi, vedere în ceață, micțiuni dese, neliniște, încordare, frică de microbi, de infecție, imagini intruzive, coșmaruri, flash-back-uri.
Se constată la 90% dintre persoanele prezentate o percepție eronată privind infectarea cu virus SARS-CoV-2, aceștia considerând că, dacă se vor infecta, înseamnă că vor muri. Ceilalți 10% trecuți prin boală afirmă în cabinet că infecția în sine nu a fost atât de greu de suportat precum își imaginau, însă în momentul în care au aflat că sunt infectați, anxietatea a preluat controlul minții lor și au trăit perioada de izolare având în minte scenarii terifiante și așteptând sfârșitul. Procentele au fost stabilite pe o medie de 800 pacienți în perioada martie 2020 – iunie 2022.

Metode
Cercetarea obiectivelor
Dezvoltarea tulburărilor de anxietate în context pandemic și intervenția psihoterapeutică în vederea remiterii simptomelor identificate, creșterea functionalității subiecților și a nivelului de toleranță la frustrare.

Participanți
Date statistice
Dintr-un număr total de 800 pacienți, 534 de persoane au fost de sex feminin și 266 de sex masculin. Vârstele participanților la studiu au fost între 19 și 69 de ani, media de vârstă situându-se în jurul a 44 de ani. Ocupațiile profesionale sunt diverse, de la studenți, îngrijitori clădiri, livratori, până la profesori, corporatiști sau personal medical aflat în primă linie pe perioada pandemiei.

Criterii de includere/excludere

La toți participanții la studiu au fost aplicate următoarele criterii:
– Diagnosticul diferențial;
– Vârsta minimă de participare 18 ani;
– Studii medii, liceale, universitare sau post-universitare;
– Să nu fi suferit de tulburări de anxietate anterior perioadei pandemice.

Descrierea procedurii
Selecția participanților la acest studiu s-a efectuat ținând cont de criteriile de includere/excludere, în cabinet sau online, în urma aplicării scalei de anxietate Hamilton, observației și interviului structurat, semi-structurat și non-structurat.

Probleme etice
Participanții la acest studiu și-au exprimat acordul scris privind procedura de a fi evaluați și de a se publica rezultatele obtinuțe și concluziile, în scop de cercetare științifică, dar fără publicarea datelor personale ce pot duce la identificarea persoanelor. Conținutul acestui studiu este bazat pe simptome, media de vârstă, criterii sociale, demografice, de gen ce au ca scop protejarea identității fiecărui participant, conform prevederilor legale aflate în vigoare și acordului GDPR.

Instrumente utilizate
Scala de evaluare a anxietății Hamilton evidențiază simptome de anxietate moderat-severă la 96% dintre persoanele implicate în acest studiu. Pentru o mai bună clasificare a tulburărilor de anxietate, în urma aplicării PDSQ se constată:
– 67% dintre participanți au dezvoltat tulburare de anxietate generalizată în perioada pandemiei;
– Dintre aceștia 33% întocmesc criteriile de diagnostic și pentru tulburarea de panică;
– 23% au dezvoltat simptome obsesiv-compulsive ce includ gânduri intruzive că se vor îmbolnăvi urmate de compulsii precum dezinfectare excesivă a mâinilor și suprafețelor, purtarea măștilor de protecție în exterior, în perioadele în care nu au fost obligatorii sau recomandate;
– Coșmaruri, flash-back-uri cu imagini văzute la televizor sau în spital, la 12% dintre cei care au suferit o forma gravă a infecției cu virusul SARS-CoV-2 și au fost spitalizați;
– 98% dintre persoanele incluse în studiu au afirmat că au ajuns la retragere socială de la debutul pandemiei, deoarece le este frică de posibilitatea infectării;
– 13% dintre participanți au abuzat de consumul de alcool în această perioadă;
– 10% au obținut scoruri mari la itemul ce evidențiază simptomele de bulimie.

Procedura
A fost propus participanților modelul cognitiv de intervenție: aceștia și-au făcut o listă a grijilor, au fost stabilite obiectivele pentru care au venit la cabinet, am discutat despre copingul legat de îngrijorare, cum fac față situației reale în care ne aflăm și posibilității de a fi infectați, care sunt stimulii interni resimțiți, gânduri, emoții, care sunt stimulii externi ce amplifică anxietatea, precum plecarea la job, la cumpărături, la medic etc.
A fost folosit, de asemenea, modelul structural cognitiv al anxietății privind credințele centrale, intermediare și automate, de exemplu: Ce vă trece prin minte atunci când ieșiți din casă?
S-a utilizat modelul lui Albert Ellis în discuțiile privind evenimentele ce se petrec la nivel global, convingerile pe care subiecții incluși în studiu le au despre ce se va întâmpla cu ei, la nivel individual, consecințele acestor gânduri, emoțiile resimțite și comportamentele implicite (de evitare, de control excesiv – metacogniția îngrijorării etc.).
Toți participanții la studiu au menționat că se simt vulnerabili, neputincioși, îngrijorați, având tendința de a generaliza și catastrofiza.
Odată activate schemele de amenințare generale, subiecții au gândit în termeni de:
“Dacă mă infectez cu acest virus, înseamnă că voi muri.”
Cei care au fost expuși la imagini la televizor sau au fost spitalizați, au dezvoltat simptome de stres posttraumatic.
Aceste erori de gândire și cogniții iraționale au fost abordate utilizând triada cognitivă a lui Beck: care sunt cognițiile negative despre sine, cognițiile negative despre viitor, cognițiile privind experiențele din prezent. A mai fost utilizat modelul lui Borkovec prin care li s-a explicat subiecților mecanismul evitării și faptul că, dacă nu se expun treptat la situațiile care provoacă frică și disconfort, mențin simptomele de enxietate și alimentează atacul de panică.
Participanții la studiu au înțeles că, în urma percepțiilor distorsionate, încep să dezvolte un comportament dezadaptativ. Li s-a dat ca temă o foaie de lucru pe care au completat cognițiile pe care le au, emoțiile resimțite, comportamentele manifestate, somatizările la nivelul corpului.
Au mai fost utilizate, în abordarea simptomelor anxioase, tehnicile de relaxare progresivă musculară propuse de Bernstein și Borkovec. Subiecții studiului au fost instruiți și în utilizarea tehnicilor de relaxare Schultz pentru a continua acasă relaxarea în scopul remiterii simptomelor anxioase.

Rezultate
În urma utilizării tehnicilor descrise, participanții incluși în acest studiu au resimțit o îmbunătațire a calității vieții lor, schimbarea modului de a gândi, expunerea la factorii ce le produceau simptome anxioase, îmbunătățirea capacității de concentrare, creșterea toleranței la frustrare. 88% dintre aceștia nu mai simt nevoia să controleze excesiv factorii din exterior.
Dintre pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă, 90% dintre aceștia au renunțat la compulsii. Participanții identificați cu simptome de stres posttraumatic au afirmat îmbunătățirea calității somnului, remiterea coșmarurilor și a imaginilor intruzive. Participanții ce sufereau de tulburare de panică au constatat remirerea atacurilor de panică în 95% dintre cazuri, precum și o mai bună gestionare a lor la restul de 5%. La persoanele cu tulburare de anxietate generalizată s-a constatat reducerea simptomelor anxioase și somatizărilor, creșterea funcționalității și rezilienței.

 

 

 

Referințe
Robrt L. Leahy, Stephen J.F. Holland, Lata K. McGinn, Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Editura ASCR, 2017
Benjamin J. Kaplan, Virginia A. Sadock, Manual de Buzunar de Psihiatrie Clinica, editia a III-a, Editura Medicala, 2007
Robert D. Friedberg, Jessica M. McClure, Jolene Hillwig Garcia, Tehnici de terapie cognitive pentru copii și adolescenți – instrumente pentru optimizarea practicii clinic, Editura ASCR, 2013
David A. Clark, Aaron T. Beck, Terapia cognitive a tulburăriilor de anxietate – Știința și practica, vol. I, Editura ASCR, 2012
Bret A. Moore, Cum să-ți controlezi anxietatea – Ia tot ce e mai bun din grji, strres și temeri, Editura Trei, 2016

Radiografia cuplului: ȋi pasă că sunteţi ȋmpreună?

5 ani ago · · 0 comments

Radiografia cuplului: ȋi pasă că sunteţi ȋmpreună?

Ajungi acasa, dupa o zi incarcata si iti gasesti partenerul cu telefonul in mana. Te saluta cu o voce care iti pare ca tradeaza indiferenta. Daca vrei  sa il saruti iti raspunde scurt. Nu pare sa aiba niciun gand sa te intrebe cum a fost ziua ta, cum te simti si cu atat mai putin sa te imbratiseze.

La ce te gandesti in momentele urmatoare?

Nu-i pasa de mine! Am incercat sa ajung cat de repede am putut ca sa petrecem mai mult timp impreuna, iar el sta pe facebook.  Nu ma mai iubeste!

Ce crezi despre atitudinea lui?

Crezi ca nu-i pasa de tine, ca nu te vede, nu te aude si poate ii e indiferent daca tocmai ai venit sau plecai.

Cum te simti in aceasta situatie pe care tocmai ai creat-o in mintea ta?

Neiubita, neinteleasa, neapreciata, tradata… da, chiar tradata! Simplul fapt ca priveste un ecran in loc sa te priveasca pe tine te determina sa te simti tradata si furioasa. Si atunci ajungi foarte usor sa ii spui: “Iar te uiti in telefon! Sau pierzi timpul pe facebook.”

In realitate, daca il intrebam pe el cum a fost ziua lui, daca este suparat, daca ii pasa de aceasta relatie, este foarte probabil sa fie uimit.

Ar putea intreba:” ce legatura are? Daca stau pe telefon nu inseamna ca nu imi pasa de tine. Sunt doar obosit, stresat, am avut o zi grea si am vrut sa ma deconectez.”

Si de la un lucru banal se poate ajunge usor la o cearta in toata regula. Adica exact ceea ce nu aveti nevoie la finalul zilei. De aceea se spune ca femeile si babatii sunt diferiti. S-au scris carti care s-au vandut in milioane de exemplare (Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte; De ce femeile se uita in oglinda si barbatii la meci, Marte si Venus in dormitor, Cele cinci limbaje ale iubirii si lista poate continua). Nu este intotdeauna usor sa ramai intr-o relatie, sa intelegi si sa te simti la randul tau inteles. Conflictele sunt inevitabile in relatii si nu au legatura cu faptul ca va iubiti sau ca aveti incredere unul in celalalt.

Pentru a avea relatii optime este foarte important modul in care abordati conflictul.

Conflictul nu reprezinta numai un blocaj, un motiv de indepartare. Conflictul poate reprezenta poarta, cheia rezolvarii unor probleme in cuplu daca stiti cum sa il gestionati. Pentru ca situatia nu se rezuma la ”eu am dreptate si tu gresesti”. Nici invers. In momentul in care apare un conflict, nevoile nesatisfacute ale partenerilor in relatie ies la suprafata. Negasind o alta cale de a le exprima si de a le satisface, nevoile neimplinite se transforma in frustrari.

Foarte probabil ca in situatia prezentata mai sus, ea-partenera- avea nevoie de o imbratisare, o mangaiere pentru a simti ca el este acolo. Si foarte probabil ca el a inteles ca ea din nou ii reproseaza si nu intelege/nu stie cum sa o vada multumita daca tot ce face este gresit pentru ea.

De aceea, pentru a usura comunicarea si a ajunge la intelegere si pace atunci cand aveti indoieli, sunt cateva intrebari esentiale, de baza, pe care sa i le adresati partenerului/partenerei:

  1. Ma vezi?
  2. Iti pasa ca sunt aici?
  3. Sunt suficient de bun/buna pentru tine sau vrei sa fiu mai bun/a intr-un anumit fel?
  4. Pot sa spun ca sunt special/a pentru tine in felul in care te uiti la mine?

Dupa care puteti trece la a exprima deschis ceea ce va doriti cu adevarat de la el/ea. Cum ar fi, tot in situatia de mai sus:

“Am avut o zi grea. Tot ce imi doresc acum e sa ma tii in brate.”

Daca situatiile cu care va confruntati depasesc posibilitatile cuplului de a le gestiona, este recomandat sa se solicite ajutor specializat. Psihoterapia de cuplu va poate aduce mai aproape unul de celalalt, gasind raspunsuri si cautand solutii care sa functioneze pentru voi.

 

6 ani ago · · 2 comments

O viata fara anxietate? Da, se poate!

Foarte multe persoane care sufera de anxietate se intreaba daca vor putea sa duca vreodata o viata normala. Pasesc in cabinet timid, ezitand, se ghemuiesc pe un colt al canapelei si ma privesc sfios, incercand sa gaseasca un raspuns in ochii mei. Urmeaza intrebarile: „Credeti ca voi scapa vreodata de anxietate?”, „Anxietatea se vindeca?”, „Voi reusi sa scap de frica?”

Poate parea incredibil pentru cei care traiesc zi de zi cu toate acele stari neplacute ca la un moment dat chiar vor lua sfarsit. Ca da, anxietatea poate fi tratata cu succes, ca exista in lumea intreaga terapii eficiente, validate stiintific, ce dovedesc acest lucru. Este cu atat mai greu de crezut, cu cat forumurile si grupurile de pe retelele sociale abunda in sfaturi si pareri, multe dintre ele total nepotrivite, referitoare la ce este sau nu este anxietatea.

„Voi ce luati pentru anxietate?”

„Mi-e rau. Ce sa fac?”

„Vin de la spital. Nu mi-au facut nimic. Au zis ca e atac de panica. Ce sa fac?”

„Atac de panica. Ajutor!”

Sunt doar cateva dintre miile de mesaje din grupurile pe care le urmaresc. Si ma intreb, nu ar fi mai simplu sa se solicite o parere specializata? Din pacate, autotratamentele sau sfaturile citite mai peste tot nu au scapat pe nimeni de anxietate. Nici de alte boli, de orice tip ar fi ele. Dar au produs mai mult rau celor aflati deja in suferinta. In momentul in care o persoana ce sufera de anxietate citeste zilnic astfel de mesaje reuseste sa se incarce si mai mult. Negasind o alta cale mai sanatoasa de a-si descarca propriile trairi, isi amplifica simptomele. Astfel se intretine un cerc vicios din care este foarte greu de iesit daca nu se apeleaza la specialisti. Atunci cand cineva are o durere de picior merge la medic. De ce cand stie ca are anxietate ezita sa apeleze la un psihoterapeut?

Ce este anxietatea?

Frica si anxietatea se confunda adesea, dar ele nu inseamna acelasi lucru. Daca ne aflam in fata unui pericol real, cum ar fi incendiu, cutremur, accident etc. este normal sa ne fie frica. Toti oamenii experimenteaza la un moment dat aceasta emotie. Ea face parte din noi. Frica este specifica instinctului de conservare si are rolul sa ne apere de un pericol real. Daca nu ne-ar fi frica, poate ca nu am sti cum sa reactionam sau sa ne aparam. Este de asemenea normal ca atunci cand ne este frica sa experimentam batai accentuate ale inimii, respiratie greoaie, sa avem tendinta de a fugi pentru a ne apara de pericol. Nimic in neregula pana aici.

In cazul anxietatii, frica pe care persoana afectata o resimte nu este provocata de un pericol real. Este o frica fara obiect, nedefinita. Daca este intrebata ce anume ii provoaca frica, raspunsul va fi cel mai probabil „Nu stiu”. Anxietatea este insotita de numeroase simptome in plan fizic, psihic si emotional. Se poate confunda cu multe afectiuni, poate imita multe boli, iar pacientii sunt tentati sa isi faca zeci de analize si controale medicale. Desi rezultatele sunt de fiecare data in limite normale, persoanele afectate de anxietate continua sa se simta rau. Anxietatea nu se vede din exterior, asa ca persoanele afectate se pot simti neintelese de cei din jur. Nicio persoana nu poate sti ce se petrece in mintea alteia. Desi i se spune ca totul se petrece in mintea sa, este greu pentru cel care se confrunta cu anxietatea sa stie CUM sa o depaseasca. In aceasta situatie, ajutorul unui psihoterapeut poate fi esential. In unele cazuri se recomanda combinarea medicatiei cu psihoterapia, in altele simtomele se remit doar prin psihoterapie. Pimul pas pentru tratarea eficienta a anxietatii il reprezinta evaluarea psihologica in urma careia se vor stabili urmatorii pasi pentru ca rezultatele sa fie cele scontate si sa se mentina in timp.

Pentru ca da, se poate trai fara anxietate!

Daca acest articol ti-a fost util, aminteste-ti sa il arati si prietenilor tai. Ar putea fi de folos si altor persoane. 🙂